lumini de scenă sub pleoapa mea
seara când închid ochii
de fapt chiar pe la două
când luna afară se absolutizează
se încaieră cu mintea mea
şi fericirea e atât de senină
soratecă
şi n-o pot privi
atunci eu ridic pătura care mă acoperă
şi-o aşez la loc
cu dragoste de mine
cu dragoste pentru ceea ce se întâmplă
plămânii mei nu sunt palate de cleştar
si cu [...]
abia acum după ce petrecerea
care nici asta n-a fost
se închide şi chelnerul moare
abia acum tac bărbaţii
şi mamele lor cu mai mare înflăcărare
plâng
că după legea lui Dumnezeu
ele cu rănile lor
nu mai întorc pe nimeni din drum
abia acum
se linişteşte pe stradă o luptă
abia acum iese luna
de după Ambianţa
şi pe uşa ei scrie
spaţiu de închiriat
1. pe strada din casă noaptea păşesc pe vârfuri
nu vreau să fac niciun zgomot
dar uşa scârţâie îngrozitor
oasele încep să-mi troznească
atunci liniştea devine cel mai de temut duşman
şi aş da orice pe smiorcăiala
unei mâţe când e ucisă de şobolani
cineva mă trage de mânecă
îmi ascund în buzunare
mâinile pline de sânge şi de bomboane
în toată mizeria asta de [...]
|
sinddariani
amadiada
kirakostas
