Eu lucrez la poemul care nu poate fi înţeles.
El este o piatră neagră şi lucioasă
din care brusc începe să crească părul aspru
a treizeci şi trei de sălbăticiuni;
El este mlaştină verde ce se întinde în piaţa oraşului -
din trestiile ei latră moale, linguşitor o vulpe
singuratică;
moto:”mă desăvârşesc într-un mormânt ce respiră”(Claudiu Komartin)
astăzi mi-am luat viaţa ca pe o sirenă
şi-am strâns-o la piept
astăzi am tras prima oară cu arcul
şi-am sărutat săgeata
şi pe cele ce vor veni
aşa încât gura mea a atins
fără păcat gura ta
şi lupta a plecat din mine
în tine
astăzi mi-am luat viaţa
şi-am simţit-o ca pe un pumn de cuie
|
sinddariani
amadiada
kirakostas
