O lumânare pe apă

îmi imaginez că sunt pe una din cele şapte coline
ale Iaşului şi că pot vedea ca de pe lună
Zidul Chinezesc
sau măcar New York oraşul care nu doarme
oraşul luminilor
să ştiu că tu eşti undeva acolo
o lumină aprinsă

o lumânare pe apă
din miile pelerinilor la Veneţia
din mâinile tale fragile ca zăpada
care ţin focul
cu mare grijă să nu se stingă
în fiecare duminică şi îmi amintesc
de cântecul tristei duminici de duminicile
în care D-ra Nicio Şansă iubita mea
care m-a refuzat
căreia i-am jurat ură eternă
merge cu mine la biserică apoi separat
punem o lumânare pentru celălalt
eu îi pun la vii
nu ştiu ea unde îmi pune
dacă mi-ar pune la morţi
şi tot m-aş bucura

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack