Mă simt de parcă toată viaţa am aşteptat să mă cert din cauza poeziei.
Sunt un copil care aruncă mingea
şi zbiară un vers când şutează la poartă.
Înjurătura mea de mamă este din poezia franceză.
Ascultă apa, orice apă, chiar şi aceea care curge în calorifer, este o mare imensă tăcând în ea.
Pereţii au devenit cu toţii prieteni, aşa cum suntem noi, paranoici ai paradisului.
Ştii cu ce ne lăudăm în zilele astea de criză?
C u un paradis brevetat de trei oameni mici, atît de mici încât îi poţi pune la deget!
Şi pe tine , dragul meu, nici măcar nu te cheamă Tom, nu te cheamă nici prietenii la o cafea.
Pe mine mă cheamă prietenii dincolo de cele mai celebre cheiuri,
cheiuri pe care unii au făcut dracii să-l iubească pe Dumnezeu fără un strop de alcool.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
sinddariani
amadiada
kirakostas
