Măcar de-ar cădea o terasă de sticlă(Cătălina Cadinoiu şi Adrian Diniş)

Un cutremur ar dărâma tot şi sărmanii, beţivii, ar rămâne fără casă.

Împăraţi romani nu au trecut pe la noi pe acasă, suntem murdari ca porcii şi mirosim a trandafiri. Stăpâne, oricât te-ai chinui să mă arunci în jgheab, nu încap sunt porcul-tată.

Sufletul gol al unei sticle de bere goală. Ochii mei, ai beţivului cu mai multe case şi toată lumea mă primeşte pentru o nimica toată, ba unii îmi dau şi pe datorie, ştiind că nu o să mai plătesc niciodată: „ Ăsta a plătit o viaţă-ntreagă!”, aud de la mese.

Te tăvăleşti în iarbă ca un porumbel mut, te descalţi de cizme ca o cioară de anotimpuri, renunţi, stareţ.

Un dependent care visează consumă, chiar dacă nu a mai luat nimic, probabil metafizic îşi consumă resturile rămase prin pielea incoloră, inodoră, insipidă aşa cum ne-au învăţat la şcoală. Ascultă-mă, băiete, nimic nu este mai plin decât o femeie goală.

Găseşte-mi o doică pentru camerele goale. Plâng duşumelele, iar eu sunt mai departe decât piramidele de pielea ta pe care, de-a dreptul, o ador.

Ce încerc să-ţi spun este că mă enervez repede şi dau cu pumnul în masă, iar în pahar valuri de vodkă se sparg de ţărm. Apoi o cascadă de vodkă se varsă în gâtul meu, apoi o cascadă de sânge se varsă la întâmplare. Mai cer un rând. Şi mi se dă. În jurul meu se face curăţenie.

Deschide-mi palma şi ghiceşte cine ţi-a recunoscut saliva, ghiceşte cît a plătit pentru mâna mea în părul castaniu?

Ascultă învăţăturile. Ce încerc eu să-ţi spun! Prietenii spun că mă îmbăt din apă. Eu beau doar cât mi-au dat voie doctorii. Adică nimic. Ei îmi ridică mereu stratul de permisiune cu nimic. Nimic, nimic, nimic.

Te iubesc, spune un câine, şi adorm pe muzica modernă pe care o asculţi, în cuşcă, obrajii tăi sunt ca două femei însărcinate. Când te sărut am senzaţia că un copil numai ce mi-a dat un picior în gură.

Doctorii oricum nu mai pot face nimic pentru mine. Un ceasornicar ar putea să-mi prelungească timpul. Un barman ar putea să-mi dea o băutură bună. În cinstea sănătăţii mele! Pentru sănătatea mea! Până la fund!

Măcar de-ai scrie ca un profesor de matematică, dar tu ai o caligrafie de copil dulce cu părinţi răi şi pentru asta îţi cumpăr perna care încape în dulapul tău mic.

Cătălina Cadinoiu – text îngroşat

Adrian Diniş – normal

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack