mergeam ca abia azvârlită
dintr-o bucătărie pe stradă
o singură stare se culcă alături de o singură idee
este femeia unui singur bărbat şi bărbatul unei
singure arme
îmi rămăsese în mâna dreaptă calitatea de armă a furculiţei
şi mai ales foamea cuţitului
măcar să fi avut mirosul tău în nările câinelui
să se facă ploaie parfumul de piele să ne umple de
mişcări lipicioase
în seara asta stelele-s unsuroase
şi parcă se îmbrâncesc de ciuda neoanelor
cei fără dragoste mănâncă în linişte pielea plină de
aluniţe a prietenilor
eu pipăi doar o singură
bătătură. a mamei mele
şi ceva se hurducă
ei sărută lingurile de
apoi
şi le înfig în gât
noroc!
spun pentru că am înghiţit
pietrele care cresc în cer
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
sinddariani
amadiada
kirakostas
