Între a sta lângă tine ca un pom
cu frunze uscate şi a sta
lângă tine ca un cireş înflorit,
aleg să stau ca un pom
cu frunze uscate.
Sa-ţi explic
cât de mare este uscarea
lângă un cireş înflorit!
Vezi tu, Delta mea
merită o mare poezie
O mare uscare,
de care nu se atinge şi care sperie.
Ca o bătrână Brigitte, o bătrâneţe ameninţătoare.
Între a fi pescar şi a fi un peşte
răpitor, aleg
să fiu peşte răpitor.
Aleg să
fiu o ştiucă păcălită cu o lingură
de alamă.
De câte ori nu am auzit bucătarul
spunând:
„Doamne, ce splendoare!”,
înainte de a pune ştiuca în tigaie?!
Bunica mea Ecaterina
nu va privi cu ochi buni uscarea şi peştele.
Ecaterina
îmi va spune
„Dacă tot ai adus ştiuca în poezie , tăvăleşte-o în făină!”.
Nu ştiu cum se tratează
un peşte
răpitor,
ştiu să strig mai tare decât un fazan
înjunghiat „Dumnezeul, Apă!”
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
sinddariani
amadiada
kirakostas
Ai câteva poeme cu final foarte bun, sau poeme-idee cum e cazul aici şi astea îmi plac cel mai mult. Îmi place jocul cu ştiuca şi bunica ta Ecaterina şi limbajul care iese de aici. Cam nelucrat poemul (sau brut), dar e foarte bun.