soarele în lighean

nimeni nu îşi apasă mâna pe mâna ta
şi totuşi ai cuvinte de dezlegat
nu rabzi nici un sunet în gât şi-n burtă
deşi totul trebuie să ajungă dincolo
şi soarele trebuie să ajungă în ligheanul tău
la mare cinste
dimineaţa când te trezeşti
să te comporţi ca un organ
singur să te luminezi să te hrăneşti si să
te înmulţeşti
să pui buzele pe o rană s-o săruţi
ca pe o femeie pe care ai vrea s-o iei de nevastă
soarele stă pe vine în faţa ta
te mişti mecanic
ca un bolnav când îşi bea paharul cu apă
la reanimare
şi urinează şi plânge în acelaşi loc
dar tu desparţi şi lucrurile încarnate
şi lucrurile încarnate îţi sunt recunoscătoare
cred că e clar
lumea-i unghia
pe care o smulgi din tine cu gura
degeaba te mişti ai căluşul în gură
sub limbă plăcerea

2 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack