Tango pe lângă balustradă

cadavre exquis

Aida Hancer, Adrian Diniş, Cătălina Cadinoiu

Tango în urma paharului de cafea ca mirosul

de câine planând deasupra trandafirului.

S-a oprit muzica. O să înceapă iar. Nu mai respir. O să încep iar.

Ca o amintire despre tei bătrâni, veghez cartea

în care s-a scris cât de puţină importanţă ai tu pe lume.

tatăl meu e mort, eu am crescut

din degetul lui de la picior şi Dumnezeu

mi-a umplut un pahar cu ceai verde

din vena lui.

Am de toate în jur. Maşini de tuns iarba. Cafea cu whiski.

Am să mă înec într-o apă

prin care trec milioane de volţi.

Cubul de gheaţă pluteşte. eu plutesc.

Spre uşa deschisă ne-am grăbit cu toţii să ne-nghesuim,

să ne strângem în braţe şi să spunem că ne plac căluşeii.

eu nu am avut puterea să fiu nevinovată până la sfârşit

am hrănit luna cu ieşiri la o bere

am hrănit întunericul cu lapte

Eu stau cu spatele la spectacol

citesc ziarul invers. Am să dansez cu cuierul

care s-a îmbrăcat cu trei geci, două pulovere şi o haină de blană.

A scăpat pe jos o pălărie şi câteva şaluri. eu mă îmbrac.

Gulerul s-a răsfrânt peste cuvintele tale

cele care mă fac să dorm întinsă luntre

dezbat o problemă rusească

dacă sufletul meu are nevoie de schele şi înjurături

cu aripi ciocănind la ferestrele termopan.

Când deschid un contrabas aş vrea să găsesc o femeie goală.

Mi-e teamă să nu-mi cadă pianul pe degete.

Zdrobesc o ghitară. Poate pentru că inima mea zdrobită nu ştie să cânte.

Tango, în sfârşit, în Pădurea Neagră.

Tango la capătul balustradei unde stau mâinile întinse pentru covrigi.

Niciun comentariu până acum.

nici un comentariu până acum

Comentarii RSS URI identificator TrackBack